Castelul Bran a devenit alături de cel de la Balcic reședința favorită a reginei Maria. Regina a cunoscut Branul într-o călătorie înainte de Primul Război Mondial. Își dorea cu ardoare o reședință în Transilvania, iar „farmecele naturale ale Branului au cucerit ochii de artist ai reginei noastre”. 

În toamna anului 1920, Primăria Brașovului era încă deținută de către sași. Conform istoricului Nicolae Pepene, românii s-au temut că foștii stăpâni ai Branului vor respinge ideea donației și transformarea castelului într-o reședință regală. Tensiunea a crescut și mai mult după dezvăluirea că autoritățile locale au oferit în timpul războiului castelul împăratului austro-ungar Carol al IV-lea. Presiunile politice făcute de comunitatea românească au determinat consiliul orășenesc să voteze o rezoluție favorabilă donației.

La 1 decembrie 1920, de ziua Marii Uniri, la propunerea primarului dr. Karl Ernst Schnell, Consiliul Orășenesc al Brașovului decide în unanimitate să ofere drept donație străvechiul castelul al Branului Majestății Sale Regina Maria a României Mari „ca semn al profundei veneraţii şi a sentimentelor neclintite dinastice ale oraşului nostru. Donaţiunea nostră voeşte să fie înainte de toate şi o expresie a veneraţiei sincere, ce o simte şi populaţia oraşului nostru faţă de marea regină care uscă lacrimile văduvelor şi orfanilor, îmbărbătează pe cei deznădăjduiţi, întinde ajutor şi mângăiere celor ce zac în suferinţă şi împrăştie binecuvântare pretutindeni unde îşi îndreaptă paşii şi prin toate acestea cucereşte cu un cuvânt irezistibil inimile populaţiei ţării întregi”.

Regina s-a implicat activ în viața comunității ajutând pe mulți dintre țăranii nevoiași ai locului. Aduce haine, încălțăminte, ciocolată, bomboane și daruri copiilor săraci sau nevoiași și înființează un cămin la spitalul „Principesa Elisabeta” din Bran. Vizitează cele 10 biserici din comunele din jurul Branului, acordând fiecăreia câte un ajutor de 2000 lei. Pe bună dreptate, remarca istoricul Nicolae Pepene, „transformarea Branului în reședința particulară a reginei Maria a avut urmări deosebite pentru brăneni: castelul a devenit un protector al bunăstării și un sfetnic pentru necazurile lor”.

„Branul a intrat în viața mea. Branul, mica cetate uitată, dincolo de zăvoarele munților. Sunt mulți ani de-atunci, într-o excursie peste graniță îl văzusem stând într-o singurătate nebună pe stânca pe care e înălțat și-mi fluturase prin minte ce încântare ar fi fost să stăpânesc o asemenea fortăreață și s-o prefac într-un cămin. Ce basm ar fi însemnat să chem la viață un mic castel medieval, o adevărată poveste de zâne.

Și lucrul de necrezut s-a întâmplat: după doi ani de la război, autoritățile orașului Brașov au venit la mine într-o delegație solemnă și mi-au oferit castelul de la Bran, ca dar deplin, ca să fie întreg al meu”.

Regina Maria, „Casele mele de vis”, în Boabe de grâu, anul I, nr. 2, 1930, p. 68.

„Branul însemna un nou câmp de lucru, chemarea la viață a unui nou vis de frumusețe. Ajutată de un batrân arhitect de încredere, tot așa de însuflețit ca și mine, am început să dau viață zidurilor moarte, să dau suflet vechei cetăți care nu trăise niciodată într-adevăr. Am trezit-o din lunga toropeală, am făcut dintr-un lucru orb, un cămin cu ochi mulți privind peste lume. Adormită, depărtată, neajunsă cum era, nu s-a lăsat mai puțin să fie schimbată într-o locuință tihnită și placută”.

Regina Maria, „Casele mele de vis”, în Boabe de grâu, anul I, nr. 2, 1930, p. 68.

„Dacă toate cele frumoase îţi vor aminti de mine, atunci voi fi îndeplin răsplătită de dragostea ce ţi-am dăruit-o, fiindcă frumosul mi-a fost un crez”.

Regina Maria

La momentul preluării în folosință, castelul se afla într-o stare de degradare, regina a ordonat să fie restaurat după toate atributele modernității specifice ale perioadei interbelice. Deși Branul avea o arhitectură rigidă care nu permitea mari intervenții, regina a dispus construirea unei case din bârne de lemn („Casa de Ceai”), o casă de musafiri din piatră, o bisericuță de lemn, casele copiilor și locuințele pentru personal. Tot după expresia gustului suveranei au apărut: „Sala Mare” (sufrageria decorată în stilul renașterii germane), „Salonul Galben al reginei Maria”, „Salonul de Muzică”, „Biblioteca”, „Odaia Tiroleză” a regelui Carol al II-lea și odaia săsească a prințului Nicolae.

Regina Maria a avut o adevărată patimă pentru a clădi și pentru a amenaja locuința de la Bran. Atmosfera caldă și intimă a interioarelor, încărcate cu piesele de mobilier în stil neoromânesc, vasele de bronz și aramă, candele, statuetele sculptate, icoanele vechi pictate în lemn, florile preferate și motivele româneşti din domeniul artei textile şi ceramicii aveau să însuflețească încăperile Branului. Suverana României obișnuia să poarte la Bran costumul tradițional românesc pentru a se identifica tot mai mult cu identitatea poporului.

Regina Maria a fost considerată de contemporanii săi o ultimă romantică datorită viziunii artistice transpuse în atmosfera reședințelor regale. Conform analizelor istorice realizate de specialista Diana Mandache, dorința reginei de a trăi într-o lume veche, a abianței istorice, a farmecului arhitecturii și a artelor decorative devenise o realitate. A dat viață „zidurilor moarte”, a transformat locul într-unul de refugiu și l-a decorat după rafinamentul și eleganța sa. Regina artistă, după cum a fost numită în epocă, a fost fotografiată obsesiv și în costume orientale albe care, fără îndoială, au lăsat castelului medieval amprente puternice de romantism. 

La poalele cetății „a amenajat un parc, conceput în stil englezesc, cu alei curbe, terase largi în formă de amfiteatru, bănci de piatră, arcade înecate de verdeață, fântâni și paviloane decorate cu vase și statuete”. Parcul a fost înzestrat cu pomi fructiferi și cu specii rare de plante comandate din Anglia. Regina a dispus să fie amenajată aici o seră de flori și o grădină de trandafiri, completându-se astfel acel stil incomparabil și inimitabil care este „stilul reginei Maria”.

„Branul este astăzi un mic muzeu plin de comori rare aduse din toate țările; mica lui curte e un vraf de flori, mușcate și călțunași spânzurați de fiecare fereastră. La poale grădini pline de flori au dat din pământ flori în așa mulțime încât sunt în stare să umplu cu ele întreg castelul: răsar pretutindeni în oale uriașe de lut sau în căldurușe și căni de metal și parcă le place să împestrițeze zidurile albe cu boiurile lor înflăcărate: nu e casă să-i fie mai dragi florile decât micul și bătrânul castel al Branului. Noaptea, când toate luminile sunt aprinse, el stă pe cer ca o umbră de basm găurită de sute de flăcări”.

Regina Maria, „Casele mele de vis”, în Boabe de grâu, anul I, nr. 2, 1930, p. 68.

„Castelul arăta minunat în soarele strălucitor, cu fundalul de arbori în haine de toamnă alături de brazi veșnic verzi. Camerele erau inundate de lumină și în fiecare colț tronau crenguțe cu frunze ruginii și cu bobițe pe care le culesesem data trecută spre a decora locul. Inima mea e mândră de locul acesta ca a unei mame de copilul ei”.

Maria, Regina României, Însemnări zilnice, traducere de Valentina Costache și Sanda Racoviceanu, vol. III, Editura Albatros, București, 2004, p. 311.

VIDEO Regina Maria filmată în port popular, la Castelul Bran, în 1934

„Bran, mica fortăreață te ține acolo, nu te lasă să pleci, după ce ai fost prins de farmecul ei pătrunzător, iar celelalte locuri par să fie convenționale, frivole … Branul are o inimă și poate fi stăpânit numai de cineva care îi înțelege inima”. (Regina Maria)

Apud Diana Mandache, Castelul Bran: romantism și regalitate, Editura Curtea Veche Publishing, București, 2017, pp. 118, 165.

„S-a spus despre ea că a format o întreagă generație. Toți bărbații au fost îndrăgostiți de ea, toți artiștii inspirați de ea, toate femeile au dorit să-i semene”.

Istoricul Lesley Blanch despre Regina Maria

„Viața mea a fost intensă și plină, experiențele mele, diverse și cu siguranță deloc searbăde, chiar dacă lumina și umbra s-au jucat mereu cu ea. A fost viața unei femei care n-a uitat niciodată că era femeie, deși de multe ori a avut de jucat rol de bărbat”.

Regina Maria