„Doi ani, dar ce ani! (…) Şi în timpul acestor doi ani, ce muncă, ce strădanie; o sfâşietoare înşirare de nenorociri, o situaţie de un tragic aproape fantastic şi cu sorocul împotriva noastră. (…) Pot să numesc aceşti doi ani chiar binecuvântaţi, căci m-au apropiat de tot, de inima poporului meu, m-au învăţat să nu mă dau în lături de la nici o strădanie, să nu mă tem de nimic, să înving orice slăbiciune şi să fiu gata zi şi noapte, la orice eveniment. Acum s-a sfârşit visul cel rău şi lung, iar visul României Mari s-a întruchipat aievea”.

 Regina Maria

În ziua de 1 decembrie 1918, Marea Adunarea Naţională de la Alba Iulia proclama Unirea provinciilor Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș cu Regatul României. 

În aceeaşi zi, după doi ani de refugiu la Iaşi, regele Ferdinand şi regina Maria se întorceau în București în fruntea oştirii române şi a detaşamentelor aliate (engleze şi franceze). Trec pe sub Arcul de Triumf, defilează pe străzi alături de armată și sunt aclamați de întreaga populație alături de care sărbătoresc împlinirea idealului național al întregirii României. 

„Orașul pur și simplu înnebunise. Mi se părea că până și casele, străzile, pietrele de pavaj strigau, aclamau, se bucurau împreună cu mulţimea. Am trecut călare printr-o mare de urale asurzitoare. Steaguri peste tot, oameni înghesuiţi la fiecare fereastră, pe fiecare acoperiș, ca să nu mai vorbesc de stradă […]. Tot orașul era în delir. Lipsiserăm doi ani, cunoscuseră toate ororile ocupaţiei, cu tot ce aduce ea, iar acum ne întorceam victorioși, în ciuda nefericirilor, ne întorceam după ce împliniserăm Visul de Veacuri, Visul de Aur al României. Ne întorceam cu România Mare, ne întorceam ca regele și regina tuturor românilor. E aproape de necrezut, dar e adevărat!”

 Maria, Regina României, Jurnal de război, 1917-1918, vol. II, Editura Humanitas, București, 2015.