„Balcicul pentru mine a devenit un colţ de linişte şi odihnă, unde mă duc să-mi împrospătez sufletul şi trupul. Balcicul este casa mea de vis, inima mea.”

 Regina Maria

Un alt loc de suflet, de refugiu și de romantice visări pentru Regina Maria a fost Castelul Balcic, situat pe țărmul înalt al Mării Negre. Regina Maria a reușit să amenajeze aici o impresionantă grădină botanică cu peste 3000 de specii de plante și cactuși care au transformat locul într-un adevărat paradis. Domeniul de la Balcic nu e dominat de un castel sau de vreo construcție grandioasă, ci de grădinile magnifice de flori și de dragostea pentru frumos a Reginei Maria.

„Nu era vorba numai de aducerea aici a ceva care ar fi avut fiinţă în altă parte – se confesa Regina – ci de creaţie, de plămădirea pietrei, pământului, apei, copacului şi florii într-un desăvârşit întreg […] O casă albă cu acoperiș turtit și cu picioarele aproape în mare, o casă împresurată de prispe de piatră pe care treptat, treptat să fie schimbate într-un rai de flori”.

Regina Maria, „Casele mele de vis”, în Boabe de grâu, anul 1, nr. 2, 1930, p. 71.

Momentul descoperirii Balcicului

„Și într-o zi, când Branul ajunsese un vis împlinit, într-o plimbare prin Dobrogea, m-am apropiat deodată de o limbă de pământ lângă mare care a trezit în mine un fior cu totul deosebit: am avut ca o simţire că locul acesta mă aştepta dintotdeauna pe mine, ori trăisem totdeauna în aşteptarea lui”.

Regina Maria, „Casele mele de vis”, în Boabe de grâu, anul 1, nr. 2, 1930, p. 68.

Ca locuri de rugăciune, regina și-a construit la Balcic o bisericuță și un paraclis ortodox. Regina a iubit atât de mult acest loc fermecat încât a cerut prin testament să îi fie depusă inima la Balcic. 

După moartea sa din 1938, inima i-a fost depusă într-o casetă în paraclis, iar în 1940 când a fost cedat Cadrilaterul, inima a fost mutată la Castelul Bran. În prezent se află la București, în tezaurul Muzeului Național de Istorie a României.