EVENIMENTE
Florile, pasiunea unei Regine
Regina Maria a fost o mare iubitoare de plante și flori, dragostea pentru grădinărit a reprezentat pentru ea un mod de viață, o sursă de fericire. A primit numele de „regina grădinăreasă” pentru minunatele grădini de flori pe care le-a decorat la reședințele regale din Balcic, Bran, Cotroceni, Scroviște și Copăceni.
Printre florile favorite ale reginei se enumeră: trandafirii English Rose, irișii, bujorii și liliacul. Cea mai iubită floare a reginei era însă crinul pe care îl descria ca fiind „minunat, frumos, nobil, cu tija înaltă și flexibilă având în ea ceva sacru, amintind de crinul frescelor religioase. Iar parfumul său! Miros penetrant, îmbătător deasupra tuturor. El mă amețea și mă învăluia cu o încântare ce izvora dintr-o lume biblică legendară”.
„Dar când îţi vei aminti de mine, Poporul meu, gândeşte-te ca la una care a îndrăgit viaţa şi frumuseţea, care a fost prea cinstită ca să fie cu băgare de seamă, prea miloasă să fie învingătoare, prea iubitoare ca să judece”.
Regina Maria
„După război, pasiunea pentru grădină a venit spre mine cu o forță pe care nu am cunoscut-o înainte. Flori peste tot, în grădini, în case, în spitale, în fiecare colț de stradă, flori, flori în semn de speranță și credință. Și după aceea am creat grădini peste tot unde m-am dus, grădini colorate, grădini pentru memorie, pentru bucurie și frumusețe”.
Regina Maria
„Fiecare dintre grădinile acestea este plină de flori, grădini de amintiri în care am semănat dragoste, visuri, nădejdi şi chiar lacrimi. Aici vin când sunt obosită, ca să mă împrospătez cu vlagă când viaţa mi se pare grea”.
Regina Maria
După revenirea regelui Carol pe tron, Branul și Balcicul au devenit veritabile refugii pentru Regina Maria. „Trăiesc într-o lume întoarsă pe dos, unde toate regulile de viață au fost încălcate, așa că exist è côté de la vie, rugându-mă ca totul să revină la normal. Mă încredințez grădinilor mele. Florile au devenit adevărați oameni pentru mine… Branul este cu siguranță un refugiu. Nu mi-am închipuit că vreodată va deveni un astfel de refugiu. Ca locuință, este absolut perfect și niciodată n-au fost atât de multe flori, dar încăperile, care erau destinate să adune lângă mine o familie fericită și unită, sunt aproape goale”. (Regina Maria)
Apud Diana Mandache, Castelul Bran: romantism și regalitate, Editura Curtea Veche Publishing, București, 2017, p. 145.
„Niciodată n-am văzut o casă care să iubească mai mult florile ca micuțul meu castel [de la Bran – n.a.]; fiecare cotlon le dorește, le acceptă, le cere. Toate galeriile au jardiniere pline cu mușcate ca focul, iar jumătate din curtea interioară a fost zidită separat și transformată într-o mică grădină pavată, o explozie de culori”.
Maria, Regina României, Țara pe care o iubesc. Memorii din exil, traducere din engleză și postfață de Maria Berza, Editura Humanitas, București, 2016, p. 158.
„Și peste tot, flori, flori, cele mai colorate, mai simple, crăițe, calendule, floarea-soarelui, rudbeckia, reprezentând o gamă completă de portocaliu și galben; apoi trandafiri și asteri, dalii, lupin, ochiul-boului, nemțișori și dephinium, ghirlande imense, vii, de călțunași, buchete mândre de crini tigrați și dragii mei crini albi de grădină, fiecare culoare pe fondul potrivit; fie pe pereții albi, fie pe mesele și sipetele înnegrite de vreme, în ambrazurile adânci ale ferestrelor sau privind din mici nișe săpate în grosimea fantastică a zidurilor.”
Maria, Regina României, Țara pec are o iubesc. Memorii din exil, traducere din engleză și postfață de Maria Berza, Editura Humanitas, București, 2016, p. 158.