SPECIAL
„Surâsul său luminos a strălucit în tenebrele Primului Razboi Mondial. Maria a României s-a remarcat prin eroism și majestate. Ea a fost mama răniților și sufletul României”.
Philippe Delorme
Pentru Regina Maria, intrarea României în Primul Război Mondial alături de Antanta a reprezentat momentul care i-a arătat că venise timpul ca România să lupte pentru îndeplinirea idealului realizării statului național. Conştientă de menirea sa în acele împrejurări grele pentru ţară, nu a ezitat să-şi pună în pericol viaţa pe front, prin spitale, la căpătâiul soldaţilor răniți sau bolnavi de holeră și tifos. Curajul nedezmințit și tăria sa morală au transformat-o într-un simbol al luptei românilor în acele vremuri de restriște.
Prezența sa pe front în mai toate momentele cruciale, încercând să aline suferințele și să ridice moralul soldaților răniți, ocupă un loc special în memoria Armatei Române. Această legătură cu soldații și ofițerii armatei i-a atras supranumele de „Regina Soldat” sau „Mama Răniților”.
„Refuz să mă las înfrântă sau să mă simt înfrântă până nu mi s-a smuls și ultima fărâmă de speranță”.
Regina Maria
„Oricâte greşeli va fi comis regina Maria, înainte şi după război, războiul rămâne pagina ei, pagină cu care se poate făli, pagină care se va aşeza în istorie la loc de cinste. O găsim în tranşee printre combatanţi în rândurile înaintate, o găsim în spitale şi în toate posturile sanitare printre răniţi şi bolnavi. O găsim de faţă la toate adunările care încercau să facă puţin bine. Nu a cunoscut frica de gloanţe şi de bombe, cum nu a cunoscut teama şi scârba de molimă sau nerăbdarea faţă de eforturile aşa de des inutile, provocate de dorinţa ei de mai bine. Regina Maria şi-a îndeplinit datoria pe toate fronturile activităţilor sale, dar mai presus de toate pe acela al încurajării şi ridicării moralului acelora care o înconjurau şi care au trebuit să decidă, în cele mai tragice momente, soarta ţării şi a poporului său. Se poate afirma că, în răstimpul pribegiei noastre în Moldova, regina Maria a întrupat aspiraţiile cele mai înalte ale conştiinţei româneşti. Prin modul cum a influenţat în 1916 intrarea României în război şi din nou în 1918, când aproape numai datorită ei, regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la Bucureşti, regina s-a aşezat ca ctitoriţă a României întregite şi ca una din cele mai mari figuri ale istoriei noastre naţionale”.
Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri, vol. 3, Editura Humanitas, București, 1992, p. 109.
„Ofiţerii şi soldaţii noştri de la Mărăşti şi Mărăşeşti nu o vor uita nici pe pământ nici în cer pe Regina Maria a României, mama celor răniţi şi descurajaţi în acele momente, nu o vor uita şi o vor slăvi veşnic pentru că ea le-a alinat durerile fizice şi le-a micşorat suferinţele morale; pentru aceasta întregul neam românesc trebuie să poarte marii Regine o recunoscătoare şi caldă dragoste, iar generaţiile viitoare o veşnică amintire”.
Ion I. Nistor, Istoria românilor, vol II, Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2003, p. 311.
VIDEO Regina Maria pe front în Primul Război Mondial
Încă din primele clipe ale războiului, Regina Maria s-a înscris în rândurile armatei pentru a-i ajuta pe militari. A dedicat cu generozitate timp şi energie bolnavilor și soldaților răniți pe front. Prin activitatea sa medicală pe frontul războiului a coordonat colaborarea cu Crucea Roșie, a organizat spitalele militare de campanie care preluau răniții de pe front și a strâns fonduri pentru serviciul de ambulanță care i-a și purtat numele. Fotografiile din acea vreme o infățișează pe regină în uniformă de infirmieră, mergând prin unitățile sanitare militare, prin tranșee, și chiar prin apropierea liniilor inamice.
„Există un singur bărbat în România și acela este Regina”.
Contele Charles de Saint-Aulaire, ambasadorul Franței în România
„Am lăsat drumul şi am intrat în tranşee, un întreg labirint de tranşee, alunecoase, prin care ne era greu să înaintăm, cu multe suişuri şi coborâşuri”. „Soldaţii au fost uimiţi şi încântaţi să mă vadă […], m-au primit cu cea mai adâncă şi sinceră bucurie”, mărturisea regina Maria în jurnalul său.
Maria, Regina României, Jurnal de război. 1917-1918, Editura Humanitas, București, 2015, p. 243.
Secvențe video cu Regina Maria pe front
În memoriile sale, marele om de stat I.G. Duca nota: „Regina cu o energie mai presus de orice laudă, ajutată de fiicele ei, mergea din spital în spital. Cu un dispreţ desăvârşit de pericol nu pregeta să se arate unde epidemia era mai violentă. Nu mii, zeci de mii de soldaţi răniţi şi bolnavi au văzut-o în acele luni la căpătâiul lor. Ea a trăit atunci cea mai frumoasă pagină a vieţii ei. O pagină pentru care… România îi datoreşte o admirativă recunoştinţă”.
I.G. Duca, Memorii. Războiul 1916-1919, vol. II, ediție și schiță biografică de Stelian Neagoe, ed. Machiavelli, ed. Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale, 2015, București, p. 157.
„Oamenii erau entuziasmați de exuberanța ei și îi admirau spiritul, în special curajul incredibil dovedit în timpul războaielor din 1913, când nu numai că a trecut nepăsătoare prin tranșeele din prima linie, sub bătaia focului, dar a manifestat un dispreț neînfricat, ieși din comun, față de bolile contagioase din spitale. Fără să-i pese de riscuri, ea stătea la capătul soldaților tineri care mureau de holeră, vărsând lacrimi pentru fiecare din ei, ținându-l de mână ore întregi pe tânărul muribund, spunându-i cu toată sinceritatea că ea îi înlocuia mama, și apoi, când vedea că i se apropie sfârșitul, luându-l în brațe și sprijinindu-i capul pe umărul ei până când își dădea sufletul”.
Arthur Gould Lee, vicemareșal britanic de aviație și biograf al reginei Maria
Regina Maria a reușit să creeze o simbioză rar întâlnită cu soldații Armatei Române, făcând să se împace într-un mod admirabil rigoarea suveranității regale cu latura sentimentalității femeii cu aplecare către ajutorarea semenilor, indiferent de statutul lor social.
„Deși rușii ne-au dat un prost exemplu, pentru că mulți dintre ei deveniseră bolșevici și își părăseau posturile cu miile, soldații noștri, prost hrăniți, înarmați insuficient, rareori lăudați, veșnic obosiți, au rămas credincioși regelui, de neclintit în mijlocul debandadei foștilor aliați. Am trăit printre ei pretutindeni, în spitale, pe front, chiar în tranșee, i-am văzut înfometați, scheletici, renăscând la viață, redevenind ființe sănătoase și puternice. Juraseră să reziste ca un zid pentru a apăra ultima părticică de pământ românesc care era încă al nostru”.
Maria, Regina Maria, Povestea vieții mele, vol. III, Editura Eminescu, București, 1991.
EVENIMENTE
Regina Maria și Marea Unire
