„Vin în America pentru că vreau să vă văd, pentru că simt în inima mea că suntem prieteni legaţi de o prietenie puternică, pe care voiam să o facem şi mai profundă. O mare dorinţă reciprocă ne atrage unii spre alţii, un puternic impuls din inima mea către a voastră, de la inimile voastre către a mea. De zece ani această dorinţă de a veni la voi a tot crescut până când, în sfârşit, am simţit că nu o mai pot amâna”. (Regina Maria)        

Adrian-Silvian Ionescu, Regina Maria și America, Editura Noi Media Print, București, 2009, p. 247.

În cele cinci săptămâni petrecute în America, în toamna anului 1926, Regina Maria a reușit să-și ducă la îndeplinire planul de „a așeza România pe hartă”. Invitată pe continent pentru a inaugura Muzeul de Artă Maryhill, suverana României avea să descopere o putere mondială în curs de maturizare. 

„Am venit ca să pun România pe hartă. Dacă v-a plăcut de mine, vă rog să nu detaşaţi imaginea mea de România. Sunt aici pentru a-mi sprijini ţara. Ea este viaţa mea. România este lucrarea mea, dragostea mea, copiii mei, familia mea, totul, esenţa existenţei mele”.  (Regina Maria)

 The Indianapolis Star, 17 noiembrie 1926

Cu un tren special pus la dispoziție, Regina Maria a străbătut Statele Unite ale Americii, de la Est la Vest, oprind prin cele mai importante orașe și state: New York, Washington (primire la Casa Albă), Philadelphia, Cleveland, West Point, Albany, Utica, Syracuse, Buffalo, Tuxedo, Montreal, Otawa, Tacoma, Detroit, Chicago. În vest a vizitat statele: Wisconsin, Minnesota, Dakota de Nord, Montana şi Wyoming, Idaho, Columbia britanică şi Oregon etc.

A fost primită cu protocolul cuvenit unei regine și în orașele: San Francisco, Santa Barbara, Alburquerque, Denver, Colorado Springs, Louisville, Indianapolis. Un adevărat turneu regal care a cucerit inima americanilor.

Louis Miklos, un român născut în 1894 în Satu Mare, îi scrie Reginei Maria pe 17 decembrie 1926 din San Francisco cât de mult a însemnat pentru țară vizita sa în America:         

„Sunt foarte bucuros că ați pus România pe hărți: de când ați călătorit prin cele 23 de state din această mare uniune deja toată lumea știe ce înseamnă un român. Îmi amintesc, în 1909, când am venit în America, mulți oameni nu știuseră vreodată ce este un român, dar acum dacă nu mă înțeleg le spun: «o știți pe regina Maria? Oh, spun ei, încântătoarea ta regină!»”                                                         

Apud Adrian-Silvian Ionescu, Regina Maria și America, Editura Noi Media Print, București, 2009, p. 96.

În drumul său pe continentul american, Regina Maria a participat la inaugurarea Muzeului de Artă Maryhill, finanțat de milionarul Samuel Hill, muzeu a cărei secțiune îi poartă numele și păstrează și în prezent „mobilier, argintărie, manuscrise, articole de îmbrăcăminte, bijuterii, precum și o colecție de icoane ortodoxe foarte valoroase donate de Regina României”.

„Ei bine, astăzi a avut loc, în sfârşit, inaugurarea celebrului Muzeu Maryhill, care a constituit motivul oficial al călătoriei mele în America. Imediat după micul dejun am mers la acea clădire ciudată, aspră, din ciment, inălţată de ciudatul bătrân Samuel Hill. Este construită cu soliditate de fortăreaţă într-un punct strategic. Este greu de imaginat o ceremonie mai ciudată, o adunare într-un loc mai ciudat. Pereţi întunecaţi de beton, nimic terminat, cam sinistru şi totalmente nedecorat, un loc singuratic, trist şi gri. Dar ştiam că în această clădire a fost zidit un vis, un vis mai presus de înţelegerea omului obişnuit. Dar când Hill, Tirman şi primarul cuvântau, iar eu încă mai simţeam uimirea asistenţei, am fost cuprinsă de o curioasă inspiraţie. 

Vizita la Chicago a fost unul dintre momentele de vârf ale călătoriei Reginei Maria în America. Încă de la sosirea în metropolă a fost întâmpinată de o grupare de fotografi și reporteri. Mulțimi tot mai entuziaste s-au adunat pe străzile din Chicago, înconjurându-i mașina, doar ca să vadă pentru prima dată pe femeia despre care toată presa americană anunța că e cea mai frumoasă regină a Europei. Fiecare apariție în public a Reginei Maria însemna salutări, ovații, strângeri de mâini nenumărate, întâlniri cu demnitari și oficiali, ceremonii, conversații cu oameni simpli, curioși.

„Marele eveniment al zilei – nota Regina în jurnal – a fost sosirea noastră în metropola Chicago.  […] Aici se află mulţi români aşa că, pe lângă toţi ceilalţi, am fost luaţi în stăpânire de o mulţime de concetăţeni nerăbdători, care ovaţionau, ceea ce s-a adăugat la zăpăceala generală. Pe lângă aceasta, ploua, o escortă de cavalerie aştepta în afara gării pentru a ne însoţi, lumea ţipa extaziată de încântare fluturându-şi batistele, luptându-se să dea mâna cu noi şi, peste toate acestea, acele fulgerări ale duzinii de fotografi care ne barau calea la fiecare intrare sau ieşire şi care, pe lângă faptul că te orbeau, produceau un sunet de bătălie care făcea publicul să ţipe şi să tresară. […]

După ce fusesem primiţi de primar am fost conduşi de numerosul nostru comitet la hotel şi după obişnuita sosire deconcertantă, în mijlocul bombelor fotografice, am fost zoriţi, printr-o mulţime care ovaţiona, spre camerele noastre, mai bine zis am ţâşnit în sus cu un ascensor la cel puţin 14 sau 20 de etaje”.

Adrian-Silvian Ionescu, Regina Maria și America, Editura Noi Media Print, București, 2009, pp. 189-190.

Soţia consulului României la Chicago, Lily Morris, o prietenă apropiată a Reginei Maria, care a însoţit-o în voiajul american, amintea în jurnalul său publicat sub titlul „On Tour with Queen Marie”, de efervescența creată pe străzile din Chicago la apariția Reginei Maria. Soția diplomatului descrie cum a fost salvată suverana României de entuziasmul admiratorilor americani din Chicago, grație unui detectiv special trimis de Departamentul de Stat să o însoțească pe tot timpul călătoriei. „Ne urmăreau cu acel «Priviți încoace, Regină! … Capul puțin mai sus!» Prin tot magazinul se striga «Regina! Regina!», iar mulțimea ne-a împins până ne-a făcut terci. Era imposibil să mai treci de prima tejghea. Chiar și membrul serviciilor secrete, Kenyon, s-a alarmat și, cu ajutorul unui angajat, și-a forțat drum prin mulțime. Cum voiam totuși să facem ceva cumpărături de Crăciun, ne-am gândit apoi să mergem la bijutier […] Gloata care ne-a urmat pe strada era atât de compactă încât State Street a fost practic închisă. Eram nervoasă și speriată când am ieșit din magazinul de bijuterii. […] Dar la ieșire ne aștepta un moment și mai intens. Haosul se dezlănțuise. Fără poliție care să țină lucrurile sub control, mulțimea înconjurase mașina, agățându-se de acoperiș și de bord. Nu erau deloc neprietenoși, nu auzeam decât «Măiculiță, ce grozavă e? E frumoasă ca-n poze!»”.

Dan Dimăncescu, Regina Maria în America, Editura Lulu.com, București, 2019, p. 128.

De-a lungul celor patru zile petrecut în Chicago, Maria a călătorit mile bune cu mașina prin tot orașul, având un program încărcat de vizite. A avut întrevederi cu primarul orașului William Emmett Dever și cu rectorul Universității din Chicago, Harry Pratt Judson. A vizitat casa și statuia președintelui american Abraham Lincoln și a depus flori la mormântul acestuia. 

Un moment emoționant din vizita reginei a fost primirea fastuoasă de către comunitatea evreiască românească la sinagoga din Chicago: „Mare primire făcută de evrei, discursuri lungi, cântări frumoase, adunare respingătoare de evrei bătrâni cu pălăriile pe cap în templu, în conformitate cu credinţa lor. Am fost aşezată, la vedere, într-un scaun aidoma unui tron”, relata regina în jurnalul său.

Adrian-Silvian Ionescu, Regina Maria și America, Editura Noi Media Print, București, 2009, p. 193.

Conform celor relatate în jurnalul său, Maria ar fi rostit atunci un discurs atât de emoționant încât a stârnit aplauze puternice și spontane în rândul diasporei românești prezente în Chicago:  „După prânz, care a fost unul de afaceri, am fost condusă într-o sală mare, plină ochi de lume şi, fără să fi fost avertizată, mi s-a cerut să vorbesc şi, dacă este posibil, să le spun oamenilor ce mesaj special trimitea România, prin regina ei, Americii. Mi-am încordat puterile şi, cu toată seriozitatea, fără să-mi tremure vocea, le-am ţinut cel mai bun discurs pe care cred că l-am rostit de când sunt aici. A fost de fapt o declaraţie de credinţă şi am simţit că erau cu toţii alături de mine, emoţionându-i profund – eu însămi gândind la tot şi la toate, aveam lacrimi in ochi, dar vocea mi-a rămas puternică. Românii mei au fost copleşiţi de o mare emoţie, iar când am păşit afară pe coridor s-au înghesuit, cu lacrimi în ochi, în jurul meu să-mi sărute mâinile. În acel moment simţiseră tot ceea ce a însemnat şi înseamnă Regina Maria pentru ţara lor”.

Adrian-Silvian Ionescu, Regina Maria și America, Editura Noi Media Print, București, 2009, p. 197.

Veștile despre înrăutățirea stării de sănătate a regelui Ferdinand au determinat-o pe Regina Maria să-și scurteze brusc șederea în America, cu aproape o lună mai devreme decât își planificase, spre dezamăgirea ei și a celorlalți.

„Am plecat de la staţia noastră cu o jumătate de oră mai târziu decât era programat, ningea, dar o mulţime dornică de aclamaţii aştepta răbdătoare şi fără a-şi pierde entuziasmul spre a-mi striga un ultim, fierbinte la revedere. «Întoarce-te la noi, întoarce-te», striga democraticul, formidabilul Chicago”. (Regina Maria)

Adrian-Silvian Ionescu, Regina Maria și America, Editura Noi Media Print, București, 2009, p. 199.