Vizita Reginei Maria și a Regelui Ferdinand în Belgia a avut loc în luna mai 1924, la invitația regelui Albert I al Belgiei și a reginei Elisabeta și se încadrează în turneul diplomatic din 1924, efectuat prin capitalele țărilor occidentale (Franța, Elveția, Italia, Marea Britanie), pentru a susține interesele naționale ale României. 

Cei doi suverani ai României Mari au continuat și după război să joace un rol important în diplomația europeană. Regina Maria a știut de fiecare dată să își folosească farmecul personal și popularitatea pentru a câștiga influență pentru România. Prestanța reginei în vizitele externe efectuate i-a determinat pe mulți politicieni și monarhi europeni să aibă o atitudine favorabilă față de România.

La Bruxelles, în drumul către Palatul Regal, Familia Regală s-a bucurat de „o primire foarte cordială de-a lungul străzilor”. Regina României a fost din nou în centrul atenției. A parcurs străzile Bruxelles-ului în caleașcă, alături de regele și regina Belgiei.

A participat împreună cu Ferdinand la ceremonia primirii corpului diplomatic de la Palatul Regal, a depus flori la Mormântul Soldatului Necunoscut și a vizitat primăria unde a fost întâmpinată de primar cu„procesiune solemnă”, „în timp ce fete îmbrăcate în alb cântau imnul României, în limba română”.

În cinstea vizitei regale, oficialitățile din Bruxelles au organizat și un concert de muzică, o compoziție româno-belgiană, în care celebrul compozitor George Enescu a dirijat Rapsodia Română în prezența unui public impresionant din capitala Belgiei.

„Ei bine, iată-ne la Bruxelles. Peregrinările noastre nu au sfârșit. Din fericire, o zi frumosă. M-am trezit devreme, undeva într-o gară mică unde a oprit trenul nostru în timpul nopții. Am privit, gelée blache! […] Noi am sosit, punctual, la 11. M-am preocupat să arăt cât mai atrăgătoare, într-o mantie de catifea roșie găsită la Nisa, cu garnitură de blană gri și o pălărie mică care să se asorteze. O culoare vie și elegantă, atenuată de blana roșie, dar minunată cu acea neobișnuită nuanță de roșu.

Am fost bucuroasă să-l văd pe solidul Albert, cu părul vâlvoi și pe draga Elisabeth cea mlădioasa, cu aceeași siluetă de totdeauna, în mantia ei cea mai șic, din catifea neagră, și cu blană de petit-gris, cu o pălărie de un roșu strălucitor, care avea o pană lungă ce atârna”.

Regina Maria a României, Însemnări zilnice, vol. 6, Editura Polirom, Iași, 2012, p. 236.

„Primire foarte cordială de-a lungul străzilor. Palatul este o clădire impozantă, bine plasată în fața unei grădini publice cu copaci falnici și cu frumoase porți de piatră și de fier. Orașul este încântător, distins, are o tentă de eleganță și bun gust. Am călătorit cu două călești cu patru locuri, cu minunate harnașamente gen Daumont. Albert cu Maiestatea Sa, Duca și Leopold au mers în prima caleașcă, iar în cea de-a doua – Lizerl cu mine, Mișu și Angelescu. La palat a avut loc prezentarea guvernului și a casei regale. Apoi, Nando și cu mine ne-am dus la mormântul Soldatului Necunoscut ca să depunem florile și coroanele noastre. Aici am fost foarte aclamați de mulțime”.

Regina Maria a României, Însemnări zilnice, vol. 6, Editura Polirom, Iași, 2012, p. 238.

„Vizita la Primărie a fost făcută cu mare fast, patru cai, calești deschise etc. […] Nu-mi dădusem seama cât de frumoasă este acea veche piață în care se află Primăria. Se merge printr-o stradă îngustă din care, brusc, ieși într-una din cele mai perfecte piețe publice din lume. Toate casele sunt din piatră de culoare negru cenușiu închis, în stil Renaștere și gotic și au ornamente aurii din bronz, unice, și care crează un efect minunat și diferit de orice altceva. Piața era plină de o mulțime de oameni care ovaționau, iar vechile flamuri ale fostelor bresle atârnau de la toate balcoanele. Aceste case, în trecut, au aparținut corporațiilor, fiecare reprezentând o anume breaslă.

Caleștile au intrat în curtea interioară și acolo am fost primiți de primar, dl. Mase (care a jucat un rol demn în timpul invaziei germane și este unul din eroii naționali), înconjurat de întregul Consiliu Municipal. Am fost conduși în procesiune solemnă pe niște scări vechi, până sus, unde fete îmbrăcate în alb cântau imnul României în limba română, și într-o sală imensă, ticsită de lume, între care și Corpul Diplomatic. Aici s-au schimbat discursuri, au fost prezentate autoritățile, s-a vorbit cu oamenii importanți, după care s-a ieșit într-un balcon ce dădea toată spre piață și a fost salutat publicul de jos, care a ovaționat puternic. 

Din acea poziție de la înălțime am putut vedea toată frumusețea clădirilor vechi, cu adevărat magnifice, de care bruxellezii sunt pe drept cuvânt mândri. Ne-am făcut datoria, salutând cât mai grațios posibil” .

Regina Maria a României, Însemnări zilnice, vol. 6, Editura Polirom, Iași, 2012, p. 239-240.